Copiii

Dupa o anumita varsta , considerata optima dupa canoanele timpului... lumea incepe sa-ti puna intrebari si sa-ti dea sfaturi , uneori de-a dreptul imperative despre subiectul "copii".

Tu cand faci un copil? Ce ai de gand? Trebuie sa faci un copil, ca timpul trece !

Cam astea ar fi intrebarile si "poruncile".

Cine hotaraste ca a sosit timpul?

Cine hotaraste ca esti sau nu pregatit?

Cine stie ce vrei , ce poti , ce-ti doresti sau nu de la viata?

Ca asa are toata lumea?
Ca asta isi doreste toata lumea , in special orice femeie?

Oare?

Si daca da, de ce e asa?

Fara indoiala , copiii sunt dragalasi. Fara indoiala , e pana la urma o lege nescrisa a firii sa ai urmasi care sa-ti transmita genele mai departe (asta e de pe discovery :))
Fara indoiala copiii iti schimba radical prioritatile in viata.
Adio leneveala, adio concedii romantice, adio seri linistite, adio cluburi , adio multe....

Din fericire , toate adio-urile se pare ca-s inlocuite de lucruri carora nu le mai vedeai importanta in stresul cotidian si-n valtoarea de zi cu zi.

Alaturi de ei iti redescoperi copilaria.
Alaturi de ei reinveti sa zambesti , iti reamintesti ca joaca e mai relaxanta decat multe alte preocupari marunte care-ti ocupau timpul liber.

De ce se pune problema, trebuie sa faci un copil... sa-ti faci? !
Ti-l faci pentru tine?
Pare un gest egoist... si poate chiar asa si e.

Faci un copil ca e tarziu si nu mai apuci sau nu stii daca mai poti.
Faci un copil ca sa legi pe cineva de tine, sa-l pastrezi , desi e o prostie.
Faci un copil ca sa fie.
Faci un copil ca asa s-a intamplat.
Faci un copil ca sa repeti tiparul familiei fericite din copilaria ta... familia completa.
Faci un copil ca sa-ti reversi asupra lui toata atentia pe care poate n-ai primit-o in copilarie.
Faci un copil ca sa-l cresti cum vrei tu , cum crezi tu ca-i cel mai bine.
Faci un copil in speranta ca o sa-ti semene.
Faci un copil crezand ca o sa regasesti in el tot ce e mai bun si frumos in parintii lui.
Incerci sa-l modelezi dupa tiparul tau.
Intervin conflicte in privinta educatiei lui....
Faci un copil care sa-ti aline intr-o buna zi batranetea.
Faci un copil caruia sa-i transmiti realizarile tale...
Faci un copil ca sa-ti aminteasca de tine...


Pana la urma, chiar iti faci un copil pentru tine.... si mai putin pentru el...

Intrebarea e cand incepi sa te simti pregatit sa-ti doresti un copil.
De ce unii au nevoie de un copil care sa le "umple" viata?

Pregatit de-adevaratelea , probabil ca niciodata.

Am intrebat-o pe mama cum si cand si-a dat ea seama ca-si doreste copil, desi stiam ca aparitia mea chiar fusese un "accident" , deci nimic programat.

La sor'mea aveam niste nedumeriri si acolo voiam lamuriri.

Concluzia e ca n-a apucat sa se gandeasca daca isi doreste sau nu , daca e pregatita sau nu... noi tot am aparut.... ca asa a fost sa fie si nu altfel.

Probabil ca nici prea multe intrebari nu-s bune...
Probabil ca , material , nu te simti nicicand pregatit , desi multi n-am crescut in puf si totusi am crescut...
Probabil greu te simti suficient de matur pentru a lua o asemenea decizie , care te desparte iremediabil de copilarie....

Dar , cu o oarecare doza de inconstienta si curaj absolut necesara... probabil ca merita !