Satra

Fiind semi-pieton , de ceva vreme calatoresc dinspre job cu RATB-ul.
La inceput mi-a fost greu sa ma reacomodez cu statutul de pieton.
Mi se parea ca pierd prea mult timp in trafic , dar macar aveam pozitia privilegiata de calator pe scaun, pozitie care-ti ofera totusi avantajul de ati lasa gandurile sa zburde , de a studia spectacolul uman sau de a-ti cufunda privirea si gandurile intr-o carte.
Si-am realizat ca timpul petrecut in mijloacele de transpot in comun nu-i chiar un timp pierdut , ci un pic de timp petrecut cu tine insuti , chiar si inconjurat de lume fiind.
E o viata aparte in mijloacele de transport in comun : mirosuri , voci , zbarnait de telefoane , claxoane , frane , forfota , priviri , coate... e o lume aparte plina de viata.
Fara sa vrei afli crampeie de povesti de viata.
Intr-o zi , dupa Unirea , era chiar o atmosfera de liniste si pace. Nu povestea nimeni nimic , nu sunau telefoanele , nu forfotea nimeni...
Pana la un moment dat...
Cand masina s-a umplut de-o ceata de pirande.
Unele tinere cu copii , altele fara , altele mai batrane...
Cred ca erau vreo 10 cu toatele.
Imbracate strident , in culori tipatoare , fuste ample , cozi impletite dar si hanorace moderne cu fermoare , telefoane mobile...
Tipau unele la altele , se fojgaiau prin toata masina , una dansa si canta , se certau pana au ajuns mai-mai sa se bata , povesteau , vorbeau la mobil.
Era un haos general.
Dar un haos plin de viata.
O viata pe care cei care ne-o putem doar imagina nu cred ca ne-am dori-o nici macar pentru o zi.
O alta lume , aparte si diferita.
O lume ramasa parca nealterata de trecerea anilor.
Mi-au amintit oarecum de Satra lui Zaharia Stancu pe care-am devorat-o de cateva ori in adolescenta.
O lume plina de viata , de culoare , de zgomot , de forfota.
Cu femei care probabil n-au prea multe drepturi in lumea lor , dar sunt totusi mame bune si sotii fidele.
Cu oameni dezinvolti pana la extrem din punct de vedere comportamental , dar decent imbracati , chiar daca strident si colorat , cu indrazneala si obraznicie din plin.
O lume care nu place celorlalti.

Si totusi ... o lume plina de viata si culoare !