Musette
e pisica mea preferata, prima mea pisica si cea mai draga... o parte din sufletul meu.
O parte din sufletul meu care piere pe zi ce trece , putin cate putin...
O parte din sufletul meu , pe care-s constienta c-o pierd si trista ca n-o mai pot pastra...
N-am avut o copilarie populata cu animale de casa.
Dimpotriva.
In vacante interactionam sporadic cu diverse animalute de la tara , sperioase , de care nu te puteai atasa.
Nu pot sa spun de ce , cum si cand am inceput sa-mi doresc o companie felina.
Am mai avut vreo luna o pisicuta acceptata cu greu de parinti si retrocedata rapid pentru ca sor-mea se umpluse de bube din cauza alergiei la par.
Si printre primele semne de independenta cand am parasit casa parinteasca a fost dobandirea unei pisici.
A fost un pui plin de afectiune care dormea incolacit la gatul meu , in par , sub plapuma , strans lipit de mine...de mine si numai de mine.
Si asa a si ramas.
Cu ea am impartasit multe bucurii si tristeti de-a lungul anilor.
Dar a fost cu mine , langa mine.
Prezenta ei ma reconforta.
Ma simtea cand veneam acasa , ma simtea inainte sa ajung in fata usii... stia ca vin acasa si-mi iesea in intampinare.
Imi reprosam ca petreceam putin timp acasa si-o gaseam aproape lipita de usa cand veneam.
Imi lingea lacrimile cand plangeam , iar cand eram trista ma privea cu ochisorii ei seriosi si statea lipita de mine.
Dormea cu capul in palma mea.
Invatam cu ea pe masa, trantita pe foile mele , jucandu-se cu pixul cand incercam sa scriu.
Citeam cu ea gramada pe mine , incercand sa ajunga ea in fata paginilor cartii.
Era liniste-n casa.
Eram doar eu si ea.
Si era bine.
Nimic nu ma poate pregati pentru pierderea ei..
Nici macar neputinta.
Nici speranta de care ma agat de fiecare data cand incearca sa mai manance un gram de ceva.
Nimic.
E o lupta permanenta intre ratiune si simtire.
Chiar daca nu-i o lupta vizibila din exterior.
O speranta ca poate mai exista o sansa infima pentru ea , un egoism de a o mai avea langa mine un timp dar si durerea de-a o vedea cum se stinge si neputinta de-ai hotari eu sfarsitul suferintei.
Cine-s eu sa-i decid sfarsitul?
Desi tot eu i-am legat soarta de a mea.
Acum petrec putin timp cu ea.
Nu mai sta langa mine.
Dar cand ma duc la ea s-o dragalesc , s-o mangai , s-o alint , s-o fortez sa ia pastile , sa manance... incepe sa-mi toarca , asa sleita de puteri cum e.
Atunci suntem doar eu si ea , ca pe vremurile noastre bune.
Ii povestesc , ii spun c-o iubesc, bocesc cu ea in brate, imi cer iertare pentru clipele cand poate am neglijat-o si n-am rasfatat-o destul ca nu aveam timp sau eram prea obosita si-mi iau adio de la ea stiind ca poate data viitoare cand deschid usa poate n-o mai gasesc in viata.
Vin cu greu de la job , cu aceeasi teama.
Refuz sa accept c-o pot pierde in orice clipa si nu mai pot face mare lucru s-o ajut.
Am luptat , am facut perfuzii, injectii,am mancat cu seringa...am luptat
Si ea a luptat.
Si ea simte si totusi imi toarce sa ma vada fericita.
Un capitol de viata care sta sa se termine din clipa-n clipa , o alta frantura de suflet pierduta...
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face placere, de asemenea, sa stim ca ai dori sa ne sustii în acest proiect de radio si sa accepti o eventuala colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile si modul de a gândi al bloggerilor si al ascultatorilor nostri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tau si sa ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un email asculta.whisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Multumesc,Cu stima Vlad!
Imi pare rau pentru pisicuta ta! Probabil ca a murit de mult si tie iti este inca fosrte greu sa accepti acest lucru. E cumplit cand te atasezi de un animalut si apoi il pierzi...
Imi pare rau pentru pisica ta, probabil s-a stins de ceva timp...
Trimiteţi un comentariu